Reglementari Leasing Internationale
Reglementari legislative internationale referitoare la leasing
Prin raspandirea mondiala a contractelor de leasing s-a creat necesitatea reglementarii civile a acestora. Regulile diferite, aplicate de unele tari au adus la nesiguranta pe piata internationala a leasingului.
La 28 mai 1988 la Ottawa, sub egida UNIDROIT-lui a fost reglementat leasingul financiar. Scopul acestei decizii a fost formularea unei baze legislative comune, care sa constituie baza rezolvarii unor eventuale litigii pe parcursul derularii contractelor de leasing international.
Statele participante la conventia UNIDROIT au recunoscut importanta eliminarii anumitor impedimente juridice din calea leasingului financiar international pentru echipamente si au mentinut echilibrul intre interesele diferitelor parti implicate in tranzactie. Constiente de necesitatea de a da leasingului financiar international mai multa accesibilitate si stiind ca regimurile juridice care guverneaza contractul traditional de incheiere trebuie sa fie adaptate relatiilor tripartite caracteristice care apar in cadrul operatiunilor de leasing financiar, statele semnatare au recunoscut utilitatea stabilirii anumitor reguli uniforme legate in principal de aspectele dreptului comercial si civil al operatiunilor de leasing financiar international.
Leasingul financiar este definit in aceasta conventie internationala ca o tranzactie prin care firma de leasing incheie un contract de leasing cu un utilizator, in urma acestuia incheindu-se un contract cu furnizorul pentru procurarea unui/unor obiect(e), in baza specificatiei primite de la utilizator, iar contra platii unei rate de leasing acesta din urma are dreptul de folosinta asupra obiectului.
Intelegerea dintre societatea de leasing si Utilizator nu considera dreptul de optiune acordat la expirarea derularii contractului un factor de principiu; o cerinta de baza a aplicarii acestui drept o constituie necesitatea ca sediul societatii de leasing, sediul Utilizatorului si furnizorului sa fie inregistrate in tari diferite semnatare ale acestei reglementari, sau in caz contrar sunt valabile legislatiile tarilor semnatare ale contractelor de vanzare-cumparare.
Aplicarea reglementarilor UNIDROIT se pot exclude numai in cazul cand toti participantii la semnarea lui, precum si semnatarii contractului de leasing se inteleg in acest sens.
Art.3 se refera la faptul ca respectiva Conventie se aplica atunci cand locatorul si utilizatorul au sediul in state diferite.
Excluderile contractului sunt cuprinse in art.5. "Aplicarea prezentei Conventii poate fi exclusa doar daca fiecare parte la contractul de furnizare si fiecare parte la contractul de leasing consimte la excluderea sa."
In baza art.9 din UNIDROIT, Utilizatorul contractului este obligat sa intretina corespunzator obiectul, sa-l foloseasca pentru scopul definit in contract si sa-l mentina in forma in care l-a primit la livrare, tinand seama si de uzura normala a acestuia sau de modificarile convenite in prealabil de catre parti.
La expirarea contractului de leasing Utilizatorul, daca nu isi exercita dreptul de cumparare a obiectului sau nu prelungeste termenul contractului, este obligat sa predea obiectul societatii de leasing in stare functionala.
Un punct de baza al reglementarii il constituie faptul ca pe langa firma de leasing si Utilizatorul isi poate exercita fata de furnizor dreptul ce ii revine din valabilitatea termenului de garantie a obiectului. Dreptul aferent termenului de garantie cuprinde posibilitatea returnarii in baza contractului de livrare incheiat sau declararea nulitatii acestui contract. Utilizatorul nu are drept de renuntare la contract.
Alin.13 al reglementarii prevede ca in cazul cand Utilizatorul nu respecta prevederile contractului, firma de leasing are dreptul unilateral de a rezilia contractul de leasing cu daune-interese. Daunele-interese cuprind cuantumul ratelor de leasing care au ramas de platit pana la expirarea contractului de leasing. Trebuie insa mentionat ca firma de leasing isi poate exercita acest drept ca urmare a atentionarii in prealabil a Utilizatorului prin oferirea unei posibilitati de solutionare a problemei ivite.
Avand in vedere ca operatiunile de leasing sunt de multe tipuri (Financiar, Operational, Direct, Comercial, Sales and lease-back, Subleasing, etc.) existand toate premisele pentru raspandirea lor exploziva in economia Romaniei, crearea cadrului legislativ are o importanta majora pentru corelarea reglementarilor legale si contabile.
Experientele internationale in domeniile legislatiei civile, a taxelor si contabilitatii au la baza o serie de criterii.
Aceste contracte sunt considerate in legislatia civila drept contracte "SUIS GENERIS", nu numai ca intelegeri atipice. Independenta lor presupune totusi ca desi se pot incadra ca activitati diverse, multe contracte au in comun baze de conceptie care le dau specificul de contract de leasing.
Din punctul de vedere al legislatiei civile, baza caracteristica acestor contracte consta in separarea dreptului de proprietate, al dreptului de posesie si al dreptului de folosinta, dar pentru ca se adauga o serie de puncte specifice de la caz la caz, aceste contracte nu pot fi considerate doar intelegeri pentru folosinta.
Prima pagina » Reglementari legislative internationale referitoare la leasing